Articolul de mai jos ne-a fost furnizat de catre Gabi Tomulescu, Campion National al Romaniei la Individual in anul 2007 si Vice-Campion National in 2009 in echipa cu Mihai Stanescu, ambii fac parte din clubul Carping. Articolul sintetizeaza mansele de calificare pentru lotul national in vederea CM FRANTA 2009  

 MANSA I - HOBAIA

 Prima mansa a Campionatului National, o balta cunoscuta noua, balta care si in anii trecuti ne-a oferit satisfactii. In 2007 am castigat titlul de Campioni Nationali la Individual aici. La startul copetitiei s-au inscris 60 de echipe dar noi aveam sa luptam fata in fata numai cu 30 dintre ele. Celelalte 30 pescuiau la Darvari, urmand ca peste 10 zile, in a doua mansa sa inversam locatiile de pescuit.

Tragerea la sorti, cel mai tensionat moment pentru toti pescarii de competitie, secunda in care bagi mana in bol si iti descoperi norocul, sau ghinionul. Este ceva ce nu are legatura cu pescuitul dar care da primul impuls spre gandul victoriei sau spre o serie de sperante, de multe ori desarte. In anii petrecuti prin competitii de pescuit la crap nu ne-am remarcat ca facand parte din elita tragatorilor la sorti…asa ca am zis poate acum. Asa a si fost, venise momentul nostru. Locul nu era neaparat unul exceptional, dar in conjunctura de moment la acel concurs s-a dovedit unul mai mult decat  bun. Imediat cum ne-am ocupat standul pina sa incepem sa instalam priveam pe apa cu Mihai si ne spuneam…avem in stanga o balta, iar echipa din dreapta noastra avea o cu totul alta directie de pescuit…ce mai aveam balta noastra. Acum trebuia numai sa localizam traseul pestilor si sa-i tinem pe loc  cu mancare, sau in cazul in care refuza sa zaboveasca prea mult in fata noastra, sa plece  ghiftuiti  spre ceilalti concurenti. Am trecut la inspectarea zonei de pescuit cu markerul, adancime buna, 2.5 m la 80-100 m, 2 m pina la vreo 50 m de mal, un prag de vreo 70 cm tapetat cu stepi si o zona cu agatatura de la 50 m pina la vreo 30 m de mal. Avem de toate…!!!

Intre 80 m si 30 m puteam sa pescuim toti pestii din zona aia daca si ei ar fi vrut…. Am nadit, am schimbat monturi, am schimbat carlige, am legat carlige cu fir moale, cu fir rigid…nimic. Trasaturi zero. Doar ceva beep-uri repetate care ne aratau ca este ceva activitate prin zona. Unde’s crapii? Fiind Iunie crapii erau in perioada de depunere a icrelor, si sareau pe apa mica, dar nu pe malul nostru ci pe cel de vis-à-vis. Ghinion…distanta pina acolo era de vreo 350 m si nici macar nu era in fata noastra ci undeva in stanga mult linga o zona cu stuf…paradisul crapilor. Prima trasatura am avut-o pe la 4 dimineata, dupa 16 ore. Ca la primul peste, genunchii tremurau, mincigul era prea departe de mine, apa mica la mal, drill prelungit, frana slaba sa nu se intample vreo nenorocire, ajunge in fata mea cand sa salt minciogul sa i-l pun in cap… se frange v-ul  plasa cade sub apa si pestele speriat incepe sa-si ia din nou fir. M-a ajutat Dumnezeu sa nu-l scap , am luat alt miociog si am pus pestele pe saltea. Moralul era la cele mai inalte cote. Am punctat !

A doua zi am mai avut ceva trasaturi, cativa pesti pusi la pastrare, nimic spectaculos. Balta de fapt mergea slab, se prindea foarte putin, tenii incepusera sa-si faca aparitia pe vaduri si dadeau mari probleme pentru ca nu punctau si pentru ca nu prea puteai scapa de ei. Vazind noi ca strategia noastra cu pecuitul la distante comode nu da rezultate, ne-am apucat de pescuit cu o lanseta spre malul opus, cu aruncari la limita puterii si a posibilitatilor mele fizice. In jumatate de ora de la aruncare… trasatura,… intep, parcat. Gata, e jale de acolo n-o sa scoatem nici un peste! Gresit…au urmat trasaturi cu o frecventa buna si nici un peste nu s-a mai agatat. Daca nu am fi incercat din nou dupa ce l-am agatat pe primul poate n-am  fi castigat acel pretios punct.

Nadind destul de departe pestii care frecventau malul opus s-au oprit sa mai circule pe distante mari si veneau pina la patul de nada , mancau ce mancau, noi prindeam ce prindeam, dupa care se retrageau in zona din stanga unde balta se mai latea cu vreo cativa zeci de metri. Spre finalul mansei, pe langa pestii luati de la distanta au inceput sa dea randament si lansetele care erau la 50 m de mal in zona cu agatatura. Si uite asa, cate un peste, cate un peste s-au adunat vreo 124 kg. Mult …putin…nu stiu, dar ne-au fost suficiente sa castigam locul 1, pe mansa 1. Nada folosita a fos compusa din boiliesuri solubile si tari de 18 si 22 mm CC CARPING, nada cu care am pescuit in toate mansele de Calificare.

Euforici dupa locul 1 de la Hobaia, a venit vremea sa ne intrecem pe balta Darvari, ca sa completam clasamentul mansei a doua. Aici treaba pe cat pare de de simpla, pea tat a fost de complicata... Pestele e mai mare, balta are largime, pestele are unde sa se retraga si mai are si tone de libelule care ii asigura hrana fara sa se deplaseze decat cativa metri…Gurile rele mai sustin …cum ca pestele s-ar fi imputinat si din cauza braconajului sau a pescarilor infometati…da nu e treaba noastra…noi trebuie sa prindem cat mai bine.

Aceleasi emotii la tragerea la sorti…    Locul ?!?  C7…locul de pe care se castigase mansa trecuta  ”…nu se poate atata bulan! ”, auzim pe langa noi… bulan?  …am  mai pescuit aceasta zona de vreo cateva ori, ba chiar intr-o toamna am castigat un Open de aici. Cunoastem zona, cunoastem directia din care vine pestele, cunoastem destule…

Instalam totul pe o ploaie de vara care, dupa ce se opreste ne baga la “cabine” sa schimbam echipamentul de pe noi. Nadim, asteptam …. nu trage…stiind ca locul a dat rezultate nu intram in panica, constienti de faptul  ca odata ce intra in zona noastra o sa prindem tare.

Nimic  !!!

Dimineata  la sase prinde echipa din stanga noastra unul de 11 kg..dupa o ora si noi unul de aproape 10…e bine ici colo se mai  puncteaza cu cate un peste. E greu..sa stea atatea echipe departajate de cateva sute de grame sau un kilogram – doua.. Oricand se poate sa cazi in clasament cateva locuri sau poti urca… la fel de  bine. Urmatorul peste l-am prins dupa alte 24 ore, in dimineata urmatoare dupa ce echipa din stanga capturase o namila de novac…deja aveam un mic avantaj. In capatul baltii au inceput sa prinda Vali cu Floraru, echipa din clubul nostru care pina seara ne-au intrecut si erau pe locul 1 pe sector, iar noi pe 2. Rezultatele astea daca se pastrau pina la final ne aduceau 2 echipe calificate in Lotul National. N-a fost sa fie asa pentru ca in ultima dimineata Marian Oprea a punctat cu un peste destul de mare, care l-a trecut pe locul I  noi am avut trasatura dar nu s-a concretizat si am cazut pe 3 iar Vali cu Floraru au avut un peste scapat la minciog si au trecut pe 2. Asa a si fost clasamentul sectorului nostru. Cu un peste de 2 kg treceam direct pe locul 1 pe sector, diferentele fiind intre locul 3 si 2 de 800 g iar intre locul 3 si 1 de 1.8 kg. Frumos e pescuitul asta !

Din momentul acesta toata atentia noastra se indrepta catre urmatoarea mansa, Lates-Piatra Neamt.

Ajunsi cu o seara inainte de concurs am luat parte la fel de fel de discutii avute cu membrii echipelor veniti ca noi, din alte orase. Bineinteles ca discutiile au fost prietenesti si toata lumea s-a simtit bine. Ne-au onorat cu prezenta si cei din conducerea turneului, Andrei Vladeanu, Cornel Rosioru, si Victor Oana, care in ciuda discutiilor acide care se consumasera pina la momentul acela intre ei,  “si-au dat mana” si au discutat ore in sir ajungand in sfarsit la un numitor comun…acela ca turneul trebuie sa se termine si apoi sa se traga concluziile; sa se judece modul in care s-au organizat etape, sau sa se traga la raspundere persoanele care au gresit.

A doua zi dimineata pe balta, s-a terminat cu buna dispozitie si emotiile au inceput sa-si faca din nou aparitia. Pe balta asta am mai fost odata in luna mai la un concurs privat si am pescuit pe un lc bunicel dar bagat in spate fata de linia stadurilor din stanga si avand in dreapta un loc exceptional cu apa care se adanceste catre dig, cu fund tare, fata de malul intalnit pe 95% din locurile de pescuit. Cum le-a aranjat Dumnezeu, ca Mihai a tras exact locul pe care pescuisem o luna in urma. Extraordinara oportunitate, dat fiind avantajul locului cunoscut si a vremii care era calda iar adancimea apei intre 2 si 3 m din acea zona oferea sanse mari pentru a prinde peste. N-a fost chiar asa pentru ca presiunea pusa de 30 echipe pe acest lac, nu tocmai mare, a avut influenta mare asupra pestilor. La startul concursului cand majoritatea echipelor au inceput sa nadeasca probabil ca pestii, majoritatea speriati s-au refugiat pe mijlocul lacului si au ramas acolo ceva timp. Contrar asteptarilor de a doua zi a inceput sa se prinda mai mult peste si mai mare pe zona cu apa mica a lacului. Nu mai intelegeam nimic… Pina la urma concursul de acolo s-a si castigat. Locul din dreapta noastra care stiam ca e bun, parea chiar favorit, si  a adus locul 2  in acesta mansa, echipa de aici ne-a intrecut dupa o lupta aprig disputata cu 500 grame. La ultimul cantar al competitiei aveam 4 pesti si o cantitate de recuperat de 10 kg si 550 g. Ei nu aveau nici un peste dar din pacate pestii nostri au cantarit numai 10 kg si 50 g. Asta e…nu mi se mai intamplase asa ceva niciodata. E destul de greu sa fii atat de aproape.

Cu un loc 2 aici am fi avut 3 puncte dupa 3 manse si sanse mari la Titlul de Campioni Nationali. Urmatoarea mansa Tancabesti…poate  acolo va fi mai bine.